same old, same good

Vietile nu ne apartin, e doar o impresie...sunt ale celor cu care le impartim, ale celor carora le daruim, mai devreme sau mai tarziu.
La urma urmei, ce ne apartine? Ce anume putem spune ca e al nostru?

Nu ti-am spus niciodata adio, fiindca mi-e frica ca nu vei incerca sa-l transformi intr-un salut! M-as rasti la tine si ti-as spune ca m-am saturat sa fiu singura care lupta pentru ceva ce poate nici macar n-a existat(chiar daca nu cred asta) , ca nu vreau sa fiu doar una din zecile la care le bucuri sufletele zilnic, ca vreau sa fiu singura( si prin asta as dovedi cat de egoista sunt) . Stiu ca prin asta te-as ingradi si nu asta vreau sa fac, vreau sa  te ingrijesti si de sufletele lor, dar nu la fel de mult ca de al meu, vreau sa ma tratezi diferit, nu ca as fi neaparat foarte diferita, ci pentru ca impreuna aveam ceva foarte diferit de ceea ce ai tu cu "ielele". Si ar urma sa te rog sa te intorci de oriunde ai venit, sa nu ma mai cauti niciodata( dar nu ar fi ceea ce eu mi-as dori; ar fi ceea ce uneori cred ca e necesar pentru o vindecare; dar daca defapt te-as goni si nici macar nu m-as vindeca; as ramane in acelasi purgatoriu pe veci? si tu ai pleca pentru ca consideri asta ca fiind dorinta mea... poate, am pus in balanta toate evenimentele si sentimentele si dupa o evaluare atenta asta a rezultat, simplu- asa cum trebuie sa gandesc eu mereu).

de multe ori imi soptesti:... spune-mi, exprima ce gandesti acum..
si de fiecare data ti-as spune adio... dar mi-e TEAMA.